În M. Of. nr. 507 din 23 mai 2019 s-a publicat Legea nr. 117/2019 din 20 iunie 2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Despre acest site web

UNIVERSULJURIDIC.RO

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de 

construcţii - modificări (Legea nr. 117/2019)

În M. Of. nr. 507 din 23 mai 2019 s-a publicat Legea nr. 117/2019 din 20 iunie 2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Potrivit site-ului oficial, în ședința din 24 iunie 2019, ÎCCJ s-a reunit în cadrul Completului privind recursul în interesul legii pentru a dezbate cu privire la Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ, în sensul de a se stabili care este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire, respectiv de la momentul comunicării actului administrativ nelegal sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestui act.

Sursa: UNIVERSULJURIDIC.RO

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 22/2019 (Comunicat): Art. 19 

(„Termenul de prescripţie pentru despăgubiri”) rap. la art. 11 („Termenul de introducere a acţiunii”) alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Potrivit site-ului oficial, în ședința din 24 iunie 2019, ÎCCJ s-a reunit în cadrul Completului privind recursul în interesul legii pentru a dezbate cu privire la Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din acel...

Conform art. 18 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, dacă persoana căutată consimte să fie predată către statul solicitant, statul solicitat poate, în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute de sistemul său juridic, să predea persoana respectivă cât mai repede posibil, fără alte proceduri. Consimțământul persoanei poate include renunțarea sa la protecția oferită de regula specialității.

Despre acest site web

SURSA: UNIVERSULJURIDIC.RO

Încălcarea principiului legalităţii. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală. Contestație respinsă ca inadmisibilă

Conform art. 18 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, dacă persoana căutată consimte să fie predată către statul solicitant, statul solicitat poate, în conformitate cu prin...

În M. Of. nr. 507 din 23 mai 2019 s-a publicat O.U.G. nr. 43/2019 din 12 iunie 2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investițiilor.

Despre acest site web

 sursa : UNIVERSULJURIDIC.RO

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal - modificări (O.U.G. nr. 43/2019)

În M. Of. nr. 507 din 23 mai 2019 s-a publicat O.U.G. nr. 43/2019 din 12 iunie 2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investițiilor.

Potrivit site-ului oficial, au fost publicate rezultatele obținute de candidați în urma verificării dosarelor de înscriere la examenul de definitivat.

Despre acest site web

UNIVERSULJURIDIC.RO

[UPDATE: Rezultatele obținute în urma verificării dosarelor de înscriere] UNEJ. Examenul de definitivat pentru executorii judecătoreşti stagiari (2019)

Potrivit site-ului oficial (www.executori.ro), au fost publicate rezultatele obținute de candidați în urma verificării dosarelor de înscriere la examenul de definitivat.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 14/2019: Art. 43 („Pedeapsa în caz de recidivă”) alin. (2) NCP

De Redacția ProLege
14 iun. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post. Vizualizari: 284
RECOMANDĂRI
Constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radiodifuziune (Decizia DGAORDA nr. 98/2016)
10 oct. 2016
Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâi și art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală
23 iun. 2016
ANPC. Clarificări cu privire la o serie de noi drepturi digitale ce pot fi folosite în perioada vacanței de vară, pretutindeni în Europa
13 aug. 2018

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑VREAU CONT PREMIUM!

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Act normativ Articol Sumar
Decizia nr. 14/2019, pronunțată în ședința din 12 iunie 2019 Complet DCD/P Cod penal Art. 43 alin. (2) Dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei


Biblioteca Universul Juridic Sintact
Conform site-ului oficial (www.scj.ro), ÎCCJ s-a reunit în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ședința din 12 iunie 2019, pentru a dezbate cu privire la interpretarea următoarei chestiuni: „Dacă dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial sau sunt aplicabile și în ipoteza în care una dintre ele este în concurs și cu cea care atrage starea de recidivă”.



Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 43 („Pedeapsa în caz de recidivă”) alin. (2) din Codul penal

„(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai muite infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 14/2019
Prin Decizia nr. 14/2019, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală în dosarul nr. 31874/325/2017prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile, numai în ceea ce privește dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:

„Dacă dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial sau sunt aplicabile și în ipoteza în care una dintre ele este în concurs și cu cea care atrage starea de recidivă.”

Înalta Curte a stabilit faptul că dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei.

sursa: Universul Juridic

Recursul are ca obiect decizia nr. 13/2018 din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în soluționarea apelului.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma „cazurile prevăzute de lege” se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei „instanța ierarhic superioară” din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar – tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv decizia civilă nr. 13/2018 din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

ursa informației: www.scj.ro. si Universul Juridic

În M. Of. nr. 464 din 7 iunie 2019, s-a publicat Hotărîrea CEDO din 16 octombrie 2018 în Cauza Pop împotriva României.

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri:

 PUBLICAT DE UNIVERSUL JURIDIC

II. Dreptul intern relevant

55. Art. 104 alin. (3) din Codul de procedură penală în vigoare la momentul faptelor prevede că percheziția domiciliară trebuia să se efectueze în prezența unor martori asistenți. Codul de procedură penală nu reglementa modalitatea în care martorii asistenți erau desemnați. Art. 92 alin. (2) din Codul de procedură penală prevedea că minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză și cei care fac parte din aceeași unitate cu organul care efectuează actul procedural nu pot fi martori asistenți.

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenție

56. Reclamantul se plânge că a fost supus unor rele tratamente și torturii în timpul audierii sale din 21 ianuarie 2011. El susține, de asemenea, că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă efectivă cu privire la acuzațiile sale de tortură.

Acesta invocă art. 3 din Convenție, care prevede că:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

(…)

B. Pe fond

2. Evaluarea Curții

60. Curtea face trimitere la principiile generale aplicabile laturii materiale a art. 3 din Convenție, pe care le-a reiterat recent în Hotărârea Bouyid împotriva Belgiei [(MC), nr. 23.380/09, pct. 81 – 90, CEDO 2015]. Aceasta reamintește în special că, din perspectiva art. 3, imposibilitatea de a stabili circumstanțele exacte în care o persoană care se afla sub controlul agenților statului a fost rănită nu o împiedică să ajungă la constatarea încălcării laturii materiale a acestei prevederi, având în vedere culpa Guvernului pârât care nu a stabilit modul de derulare a faptelor de o manieră satisfăcătoare și convingătoare, cu elemente de probă în susținere [Rupa împotriva României (nr. 1), nr. 58.478/00, pct. 100, 16 decembrie 2008, și Alboreo împotriva Franței, Cererea nr. 51.019/08, pct. 91, 20 octombrie 2011].

61. În speță, Curtea constată mai întâi că din documentele medicale depuse la dosar reiese că, la 21 ianuarie 2011, reclamantul a suferit leziuni care au necesitat de la 8 la 9 zile de îngrijiri medicale (pct. 26 supra). Nu există nicio îndoială că leziunile în cauză erau de o gravitate suficientă pentru a intra în sfera de aplicare a art. 3 din Convenție.

62. Curtea constată apoi că, deși nu se contestă faptul că reclamantul a fost rănit în mod efectiv la 21 ianuarie 2011, părțile nu sunt de acord cu privire la originea leziunilor. Reclamantul îi acuză pe agenții de poliție că ar fi folosit, în mod nejustificat, forța împotriva sa în timpul audierii, în timp ce Guvernul respinge aceste acuzații.

63. Curtea observă că, în cursul dimineții din 21 ianuarie 2011, agenții de poliție au procedat la abordarea reclamantului la liceul acestuia și apoi l-au însoțit la domiciliul său, unde au efectuat o percheziție (pct. 8 supra). Aceasta constată și că, la finalul percheziției, reclamantul a fost condus direct la secția de poliție (pct. 9 supra), unde a fost audiat. Astfel, între momentul abordării sale la liceu și cel al părăsirii secției de poliție, după audiere (pct. 16 supra), reclamantul s-a aflat sub controlul agenților de poliție.

64. Curtea observă și că din declarațiile martorilor reiese că la momentul interpelării sale nicio urmă de violență asupra reclamantului nu era vizibilă și că anterior nu avusese loc nicio altercație între reclamant și alte persoane (pct. 45 supra). De altfel, procesul-verbal redactat la finalul percheziției nu conține nicio mențiune cu privire la eventuale urme de violență asupra reclamantului (pct. 8 supra), iar dosarul nu conține niciun indiciu sau element indicând că reclamantul a fost rănit înainte sau după perioada în care s-a aflat sub controlul agenților de poliție.

65. Curtea constată apoi că reclamantul a fost examinat de un medic chiar în ziua audierii sale, la puțin timp după ieșirea din secția de poliție. În timpul acestei examinări s-a constatat că reclamantul prezenta dureri la nivelul abdomenului, al celor două mâini și al urechii drepte (pct. 22 supra). Constatările certificatului medical au fost susținute în plus de certificatul medico-legal emis la 24 ianuarie 2011, conform căruia leziunile reclamantului ar fi putut fi cauzate prin loviri aplicate cu un obiect dur de formă alungită (pct. 26 supra), și de Raportul din 14 februarie 2013, care a confirmat că leziunile persoanei în cauză s-ar fi putut produce la 21 ianuarie 2011 (pct. 48 supra).

66. Ținând cont de faptul că mărturiile și instanțele naționale nu au indicat în niciun fel leziuni care ar fi putut fi anterioare abordării reclamantului de către agenții de poliție și că acesta s-a prezentat la scurt timp după plecarea sa de la secția de poliție la un medic care i-a constatat leziunile, Curtea consideră că revine Guvernului obligația de a furniza o explicație plauzibilă în ceea ce privește originea leziunilor în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Cheydaiev împotriva Rusiei, nr. 65.859/01, pct. 53, 7 decembrie 2006). Ori Guvernul afirmă că nu există probe din care să rezulte că reclamantul a fost rănit în perioada de timp în care se afla la secția de poliție.

67. În acest sens, Curtea reiterează importanța de a consemna în scris toate informațiile care să permită clarificarea ulterioară, dacă este necesar, a circumstanțelor referitoare la prezența persoanelor la o secție de poliție. Neconsemnarea acestor informații reprezintă o deficiență gravă, de natură să permită forțelor de poliție să scape de răspunderea ce le revine în ceea ce privește soarta persoanei care se află sub controlul lor [a se vedea mutatis mutandis, Iambor împotriva României (nr. 1), nr. 64.536/01, pct. 168, 24 iunie 2008, și Timurtaș împotriva Turciei, nr. 23.531/94, pct. 105, CEDO2000-VI]. În cauză, audierea reclamantului a avut loc la 21 ianuarie 2011, după ce față de acesta a fost începută o cercetare penală pentru tâlhărie (pct. 6 supra). Ori, nu reiese din dosar că reclamantul a fost informat cu privire la drepturile sale procedurale în timpul audierii. În plus, Guvernul nu a furnizat niciun document cu privire la prezența persoanei în cauză la secția de poliție în după-amiaza zilei de 21 ianuarie 2011, ca de exemplu o declarație a reclamantului sau un înscris care să indice ora de sosire și ora de plecare din secția de poliție și care să descrie starea sa fizică. Asemenea informații ar fi permis, pe de o parte, desfășurarea unei anchete efective și, pe de altă parte, descărcarea, după caz, a agenților de poliție de orice responsabilitate în ceea ce privește originea leziunilor constatate asupra reclamantului la puțin timp după plecarea acestuia din secția de poliție.

68. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că în cauza prezentă absența totală a unei explicații din partea Guvernului cu privire la leziunile prezentate de reclamant și imposibilitatea de a stabili circumstanțele exacte în care persoana în cauză a fost rănită atunci când se afla sub controlul agenților statului nu o împiedică să constate încălcarea laturii materiale a art. 3 din Convenție (a se vedea de exemplu și mutatis mutandis Alboreo, citată anterior, pct. 100, și Ersin Erkuș și alții împotriva Turciei, nr. 40.952/07, pct. 73, 31 mai 2016).

69. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a suferit tratamente contrare art. 3 din Convenție.

70. Ținând cont de această constatare, Curtea consideră că nu este necesar să examineze dacă a fost încălcat aspectul procedural al acestei prevederi.

II. Aplicarea art. 41 din Convenție

71. Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă”.

A. Daune

72. Reclamantul solicită 1.500 euro (EUR) cu titlu de daune pentru prejudiciul material suferit, această sumă corespunzând conform acestuia cheltuielilor medicale suportate în urma leziunilor. Acesta mai solicită și 100.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit.

(…)

74. Curtea constată că reclamantul nu a depus la dosar niciun document justificativ relevant pentru a-și susține cererea de despăgubire pentru prejudiciul material. Prin urmare, Curtea respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră necesar să acorde reclamantului suma de 9.000 EUR cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecată

75. Reclamantul solicită și 1.466 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată. Acesta precizează că suma corespunde onorariilor avocatului în procedura înaintea Curții, precum și cheltuielilor de traducere și corespondență pentru care face trimitere la două facturi depuse la dosar.

(…)

77. Ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1.445 EUR pentru toate cheltuielile și o acordă reclamantului.

În M. Of. nr. 460 din 7 iunie 2019 s-a publicat Legea nr. 112/2019 pentru aprobarea O.U.G. nr. 16/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011.

Legea educației naționale nr. 1/2011 – modificări (Legea nr. 112/2019) - CITAT DE UNIVERSUL JURIDIC

Conform site-ului oficial, la data de 10 iunie 2019, CSM a dat publicității procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la barem la cele patru materii de concurs.

Despre acest site web

UNIVERSULJURIDIC.RO

[UPDATE: Procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la barem] ADMITEREA ÎN MAGISTRATURĂ 2019

Conform site-ului oficial (www.csm1909.ro), la data de 10 iunie 2019, CSM a dat publicității procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la barem la cele patru materii de concurs.

sursa Universul Juridic